Prima tornadă consemnată în mod oficial în București a avut loc în 9 iunie 1886. Tornada a fost descrisă de Ștefan Hepites (1851—1922) inițiatorul studiilor meteorologice din România și primul directorul al Institutului Meteorologic fondat în 1884. Am “descoperit“ o descriere foarte scurtă a acestei tornade acum mai bine de zece ani în “Tornade și Trombe în Europa“ (“Wind- und Wasserhosen in Europa”) cartea lui Alfred Wegener (1880—1930), primul studiu climatologic al tornadelor din Europa, scrisă în timpul Primului Război mondial și publicată 1917. Reproduc mai jos acestă descriere a lui Wegener .
“145. 1886, Juni 9. 5 – 6 p. Bukarest. Ciel et Terre 7, 235, 1886 – 87 [mit Barogramm].”— Wegener (1917)
Următorul pas a fost să găsesc articolul publicat de Hepites în “Ciel et Terre“. Am primit articolul prin bunăvoința Societății Regale Belgiene de Astronomie și Meteorologie și în același timp am găsit în biblioteca Administrației Administrației Naționale de Meteorologie descrierea tornadei publicată de Hepties in “Analele Institului Meteorologic“ (1887). Iată ce scria Hepites despre tornada de la București.
“Mersul presiunii atmosferice în ziua de 9 iunie 1886 a fost așa de caracteristic la București încât merită să fie menționat aici. În ziua de 9 iunie, între orele 5 și 6 după amiaza o trombă a avut loc asupra unei părți a Bucureștilor mai cu seamă înspre abator, care se află la sudul orașului, pe țărmul drept al Dîmboviței și unde tromba a produs mari stricăciuni.
La Insitutul Meteorologic de la Ferestrău, la nordul capitalei, nu sa observat nimic anormal decât oscilațiile repezi ale barometrului. Vântul care sufla mai întâi de la est, s-a schimbat la nord vest în timpul trombei. Iuțeala sa în timpul fenomenlui n-a fost, în nici un moment, mai mare decât 15 metri pe secundă și n-a produs nici o stricăciune.
La abator iuțeala sa a trebuit să fie mult mai considerabilă; am numărat în vecinătea sa mai mult de 40 de arbori mari dezrădăcinați sau rupți; toate acoperișurile cu lemnărie cu tot au fost ridicate și azvărlite în depărtare; un cămin înalt a fost răsturnat precum și mai multe ziduri.
Bucăți de lemne din căprioreală au fost aruncate la o mare distanță și au fost îngropate în pămănt la o adâncime de 45 centimetri; am văzut cinci bucăți din acestea având fiecare o secțiune de 12 centimetri pe 10. Toate geamurile au fost sparte. Stricăciunile au fost evaluate la 200,000 lei. În apropiere de acest stabiliment mai multe case au fost cu totul distruse; la penitenciarul de la Văcărești o parte din înveliș a fost ridicat.
În centrul orașului, efectele trombei au fost mai mici; totul s-a mărginit la câteva geamuri sparte, la coșuri răsturnate și ici și colo, ramuri de abori rupte. O ploaie tare, însoțită de piatră de mărimea alunelor, a căzut în timpul trecerii meteorului, din această cauză străzile erau impracticabile în mai multe părți ale orașului.
La Insitutul de la Ferestrău, fulgerele cu tunete au început de la 5 ore p.m. cel dintăi tunet s-a auzit la 4 ore si 43 minute; o ploaie în general slabă și căte odată torențială a început la 5 ore 40 și a ținut 1 oră și 5 minute până la 6 ore 40 minute; ploia a fost însoțită de la 5 ore 55 minute până la 6 ore și 10 minute de piatră rară care cădea cu intermitență. Piatra era la început măruntă, în urmă mare ca nuca. Cantitatea de apă adunată la udometru a fost de 60.5 mm. ”— Hepites (1887, p. 78—80)
Presiunea atmosferică la București (Institutul Meteorologic) între 9 și 10 iunie 1886 (Hepites 1886, Analele Institului Meteorologic, Tomul III)
Tornada din 9 iunie 1886, nu este numai prima tornadă raportată în București dar și prima tornadă raportat oficial în România și în același timp și prima tornadă pentru care a fost realizată o estimare oficiala a pagubelor (ceea ce șe numeste în literatura de specialitate damage survey).
Pentru mine această tornadă are și o altă semnificației pentru că de la aceast eveniment a pornit interesul meu pentru tornadele din România inițial și apoi pentru tornadele din Europa. Apoi am devenit din ce în ce mai intersat de personalitatea și activitatea atât a lui Ștefan Hepites (despre care plănuiesc să scriu mai mult) cât și lui Alfred Wegner (despre care am scris recent un articol).